bianca bardas

cate dintre trairile care mocnesc in noi, sub haina de cenusa a replicilor nespuse, a faptelor nesavarsite, a furiei pentru liberul arbitru furat sunt de fapt lupta sinelui cu sinele ce nu vrea sa isi acorde iertare?

iertare pentru ca nu a putut rosti, pentru ca nu a putut duce la bun sfarsit ceva la un anumit moment in timp, pentru ca s-a lasat influentat sau dominat si nu a actionat asa cum de fapt dicta sufletul.

cate din iertarile cu care ne simtim datori pentru a putea merge cu sufletul eliberat mai departe ascund de fapt nevoia de a te ierta pe tine? poti oare sa te privesti in ochi si sa te simti eliberat iertand pe cineva, daca nu incepi cu tine?

se aplica aceeasi regula ca si in iubire: iubesti cu adevarat, daruindu-te cu totul fara sa te pierzi pentru o clipa atunci cand la baza sta iubirea pentru tine. un concept cu care e greu sa te obisnuiesti, caci ai lupta cu toate armele sa convingi ca iti iubesti jumatatea insa o simpla intrebare: “dar pe tine te iubesti la fel de mult?” ridica argumente la care nici macar nu te gandeai pentru a justifica de ce nu se pune problema de iubire in relatia cu ta cu tine

pentru cati dintre noi iubirea si iertarea sinelui dau un sentiment de discomfort in locul unuia de implinire? de ce putem sa fim cei mai mari sustinatori ai celor dragi, minunadu-ne cum de nu vad in ei tot timpul sau la fel de puternic lucrurile frumoase pe care le vedem noi si in acelasi timp cei mai aspri judecatori ai propriului eu, neincrezatori atunci cand cei dragi la randul lor incearca sa ne puna in lumina lucrurile minunate pe care le purtam in interior.

Be the first to like.

Like

Unlike