despre apartenenta – partea 2
by bianca on Nov.25, 2010, under lausanne
atunci cand trec zilele peste ganduri, peste cuvinte, cea de-a doua venire a lor la viata nu va mai fi la fel.
nu mai simt nevoia sa ma opresc asupra fiecaruia dintre cele ce fac un loc acasa. ca in orice relatie, intre om si locul in care isi duce zilele trebuie sa existe chimie, sa te umple de bucurie cand ii treci granita, sa il porti sub piele atunci cand esti departe. iar chimia, energia dintre doua…entitati, pentru mine nu are nevoie de foarte multe explicatii. nu simt nevoia sa vorbesc despre ea, simt nevoia sa o traiesc.
iar daca prietenii vechi si incercati raman mereu acolo unde le este locul, indiferent unde te poarta viata, oamenii…oamenii pot face o casa sa fie acasa. acei oameni pe care desi ii vezi doar a doua oara in viata se lumineaza de bucurie cand te vad si fara prea multe introduceri te includ in programul lor. acei oameni care iti trimit un sms inainte ca avionul sa decoleze pentru o vizita de wend acasa ca te asteapta cu drag inapoi, acei oameni cu care relatia nu a trecut prin focuri si nu s-a calit si totusi ii simti acolo, ei sunt cumva sarea si piperul multor zile.
pe masura ce ma gandesc mai mult, ce incerc sa analizez mai mult imi dau seama ca pana la urma e vorba de energie. energia ta, energia locului, chimia dintre tine si oras, felul in care strazile stiu sa iti vorbeasca, povestile pe care ti le dezvaluie cladirile, rostul pe care te gazduiesc sa ti-l gasesti. acasa nu are legatura cu prezenta sau absenta prietenilor din acel loc, ci cu prezenta sau absenta ta.
