sssstt…
by bianca on Feb.08, 2011, under lausanne
aveai senzatia ca urci. sau cel putin ca mergi pe drum drept. ar fi fost bine sa iti dai seama ca de fapt panta era usor inclinata in jos si pana sa iti dai seama ai coborat destul de mult si acum esti prea obosit sa urci inapoi.
nu conteaza ce nume poarta panta: viata profesionala, proiecte personale, relatii. fiecare alege.
desi am fost mereu constienta ca exista doua alegeri: sa te straduiesti sa iesi sau sa te asezi, sa te odihnesti, sa vezi ce e in jur si intre timp sa aduni energie, pana acum am ales de fiecare data prima varianta. sa lupt sa ies. sa imi imping limitele. si mai mult. si mai mult. n-ai ce sa cauti in vale, trebuie sa urci, sa te dezvolti, sa nu irosesti nicio zi din timpul si asa prea scurt.
schimbarea e singura constanta 
am schimbat abordarea: m-am oprit din mers. doar pasii necesari, nimic in plus. m-am “tolanit” intre ore pe care le-am privit cu mainile sub cap cum se scurg, am savurat dulceata momentelor atat de rare in care…nimic. nici macar ganduri despre ce vei face mai departe, nici introspectii despre ce ai facut, nici planuri, nici concluzii, nici umblat prin fotografii, nici “inghitind” filme despre olarit, nici blog.
liniste… o liniste pe care o tragi peste tine cu voluptate. si fara grija ca nu vei mai vrea sa iesi de sub ea. fara sa mai fi incercat vreodata stii ca fiecare moment trebuie savurat pentru ca nu va dura mult pana te vei primi cu totul inapoi si vei urca panta.
