Author Archive
lectie zilnica
by bianca on Jan.11, 2011, under fotografie, lausanne
am fost la un pas de a-mi incepe saptamana si ziua cu un mail catre o prietena draga in care ma plangeam de lipsa de chef, dand
vina si pe vreme (cam cainoasa, e drept), pe ziua de luni si pe oboseala, pe distanta pana la urmatoarele zile libere in asteptarea carora ma aflu de prea multe ori inainte ca ziua de duminica sa se fi terminat deja.
cate sunt orele, zilele pe care le irosesc asteptand sa treaca. sa vina acele doua zile in care sunt complet stapana pe timpul meu. sa treaca acele ore in care toata energia mea trebuie sa se canalizeze in munca spre folosul corporatiei si sa ajung la orele mele.
m-am oprit. am sters mailul netrimis. pentru ca imi iubesc fiecare zi, chiar si cele in care ceasul suna la ora 7. pentru ca e atat de usor sa imbrac haina lipsei de chef pentru ca mai tarziu sa ma plang ce repede trece timpul. pentru ca mi-am adus aminte din nou de vorbele unui vechi prieten: nu esti responsabil pentru ceea ce simti, esti responsabil pentru ceea ce faci cu ceea ce simti.
lectia trecerii prin fiecare zi fara sa o irosesc este printre cele pe care le reiau cel mai des.
citand…
by bianca on Jan.05, 2011, under lausanne
“Always bear in mind that your own resolution to succeed is more important than any other thing.”
Abraham Lincoln
rezolutiile sunt din nou la moda
by bianca on Jan.04, 2011, under lausanne
nu mi-am dat seama ca a inceput un an nou. am sarbatorit, am numarat invers ultimele secunde, am strigat “la multi ani” si totusi ceasul meu interior nu a batut ora 12:00 pentru un nou an, gandurile nu au trecut prin retrospectiva anului trecut si nici nu am stabilit rezolutii pentru anul cel nou.
4 zile mai tarziu si mai bine de 2000 de km distanta de locul in care am marcat trecerea unui alt an am realizat ca inca nu stiu ce imi propun pentru 2011. se spune ca ceea ce ne dorim sa implinim are cu 60% mai multe sanse de succes daca e scris pe foaie. eu nici macar nu m-am oprit sa ma gandesc, in timp ce scrisul se invarte in jurul unei idei generale.
am ramas la gandul ca poate nu punem problema bine, poate ca nu ar trebui sa ne bucuram ca incepe un an nou, ci sa fim tristi ca ne-a mai zburat un an printre degete, cu atat de multe zile care eu una nu stiu unde si pe ce s-au dus. sa facem “contabilitatea” rezolutiilor de anul trecut si sa reportam in noul an tot ce a ramas neimplinit. si totusi, chiar daca las impresia ca am inceput noul an cu o tendinta usor depresiva, ma bucur sa spun ca nu 
rezolutia pentru 2011?… toate visele sunt posibile! da, suna mai mult a whishful thinking decat a tel pentru noul an. dar poate fi la fel de bine un fel de mantra. sa fac ceva pentru fiecare vis suna mai aproape de o rezolutie, putandu-se declina apoi in actiuni concrete care sa ajunga pe o foaie de hartie undeva la vedere si sa aiba cu 60% mai multe sanse de implinire.
sau poate prima rezolutie pentru 2011 ar trebui sa fie sa imi stabilesc rezolutiile pentru 2011?
intre Mosi
by bianca on Dec.15, 2010, under lausanne
nu doar copii cuminti primesc cadou in ghetute de Mos Nicolae
si blogurile “cuminti” primesc haina noua, chiar daca un pic mai tarziu decat 6 decembrie. asta pentru ca i-au lasat pe copii inainte
se cere raspuns sincer
by bianca on Dec.05, 2010, under lausanne
nu stiu daca are legatura cu faptul ca in acest Decembrie sunt departe de casa si timpul pentru ganduri e mai generos decat de obicei, insa anul acesta am inceput sa ma gandesc mai timpuriu decat de obicei la bilant, la ce am facut si ce astept pentru anul viitor, la ce am invatat si mai ales la ce ar fi trebuit sa invat si mi-a scapat.
acest decembrie ma gandesc la lucrurile pentru care sunt recunoscatoare intr-o forma usor diferita:
ce imi place la viata mea?
e un exercitiu pe care il fac de ceva vreme fara legatura cu sfarsituri si inceputuri de an, ci pentru ca nu e atat de usor precum pare sa dai raspunsuri sincere sau complete din prima mai ales atunci cand exercitiul nu tinteste elemente exterioare: prieteni, locuri vazute, experiente traite.
ce imi place la viata mea cu mine?
dare
by bianca on Nov.30, 2010, under lausanne
how big do you dare to dream?
there is no one else here but you, facing the present, facing the future. the eyes close. the dream starts its journey. where does it end and where do you put an end to it? do you know, are you aware of all the barriers, unseen, unspoken of, that lay in the deepest corners of your being? are you afraid of challenging the boundaries of your imagination? or are you afraid even the dream could fail?
what would happen if you would let everything aside and just explode inside in infinite possibilities, in infinite and absolute freedom of being?
do you dare? it is alright, no one can see you, you are all alone behind the eyelashes. just dare…
dare
by bianca on Nov.30, 2010, under lausanne
sometimes, without making the slightest move, you are able to take such a big step
mici barfe
by bianca on Nov.29, 2010, under lausanne
sunt multe intrebarile ale caror raspunsuri se lasa greu descoperite, asta daca vom putea sa le aflam vreodata. nu inseamna ca vom inceta sa le cautam.
dar printre misterele acestei lumi alegerea pantofilor cu tocuri cui, vizibil incomozi, in care femeile se chinuie sa mearga, afara fiind sub zero grade si o pojghita subtire de gheata pe trotuare, pentru mine este unul fara sanse mari de a fi elucidat. i se alatura misterul ce sta in spatele alegerii balerinilor incaltati pe piciorul gol atunci cand afara ninge si in partea de sus domnisoara poarta o geaca voluminoasa si e bine infasurata in fular, in timp ce vara, 30 de grade, cizmele sunt la putere
doar o parere
by bianca on Nov.25, 2010, under citadin
toata iarna asta care se tot straduieste sa vina cu succes la Carmen in sudul Germaniei, fara foarte mare succes in Bucurestiul Oanei, al Mirunei si al atator altori prieteni dragi, partial in Londra Ralucai, cu frig dar fara zapada in Lausanneul meu sau in Parisul lui Mihnea nu reuseste sa alunge senzatia ca in foarte multi dintre prietenii mei a venit primavara. infloresc proiecte, rasar lucrari minunate si fotografii cu povesti. se revarsa ganduri in cuvinte mesterite. se intampla calatorii. se traiesc concerte si felurite lansari. traim totusi un timp frumos.
despre apartenenta – partea 2
by bianca on Nov.25, 2010, under lausanne
atunci cand trec zilele peste ganduri, peste cuvinte, cea de-a doua venire a lor la viata nu va mai fi la fel.
nu mai simt nevoia sa ma opresc asupra fiecaruia dintre cele ce fac un loc acasa. ca in orice relatie, intre om si locul in care isi duce zilele trebuie sa existe chimie, sa te umple de bucurie cand ii treci granita, sa il porti sub piele atunci cand esti departe. iar chimia, energia dintre doua…entitati, pentru mine nu are nevoie de foarte multe explicatii. nu simt nevoia sa vorbesc despre ea, simt nevoia sa o traiesc.
iar daca prietenii vechi si incercati raman mereu acolo unde le este locul, indiferent unde te poarta viata, oamenii…oamenii pot face o casa sa fie acasa. acei oameni pe care desi ii vezi doar a doua oara in viata se lumineaza de bucurie cand te vad si fara prea multe introduceri te includ in programul lor. acei oameni care iti trimit un sms inainte ca avionul sa decoleze pentru o vizita de wend acasa ca te asteapta cu drag inapoi, acei oameni cu care relatia nu a trecut prin focuri si nu s-a calit si totusi ii simti acolo, ei sunt cumva sarea si piperul multor zile.
pe masura ce ma gandesc mai mult, ce incerc sa analizez mai mult imi dau seama ca pana la urma e vorba de energie. energia ta, energia locului, chimia dintre tine si oras, felul in care strazile stiu sa iti vorbeasca, povestile pe care ti le dezvaluie cladirile, rostul pe care te gazduiesc sa ti-l gasesti. acasa nu are legatura cu prezenta sau absenta prietenilor din acel loc, ci cu prezenta sau absenta ta.
