bianca bardas

am inchis anul trecut cu o serie, cea a lucrurilor pentru care sunt recunoscatoare. sa fie oare potrivit sa incep anul facand lista lucrurilor pe care doresc sa le implinesc in noul an?

se spune ca atunci cand trecem dorintele din lumea gandurilor in lumea cuvintelor, asternandu-le pe foaie, sansele lor de a se transforma in realitate cresc cu 40%. uimitor, acelasi lucru mi se intampla si cand gandurile sunt negative: se dizolva mult mai repede atunci cand le pun pe foaie, simpla lor verbalizare le scade intensitatea, iar daca revin a doua, a treia oara asupra lor, deja nu mai sunt o bariera.

nu am apucat sa fac exercitiul de gandire inainte de a incepe sa scriu. sa ma gandesc la toate cele pe care vreau sa le fac, sa le impart pe categorii: pentru suflet si pentru viata de zi cu zi.

stiu insa ce imi doresc: sa imbratisez cu cat mai mult drag si deschidere schimbarile si sa deschid toate portile creativitatii.  asa ca seria celor 20 de lucruri pentru 2010 este deschisa.

Like

Unlike

ce ar fi un sfarsit de an fara sa ma gandesc la toate pentru care sunt recunoscatoare? nu stiu daca am sa reusesc sa completez seria dintr-o singura “miscare”, dar stiu ca exercitiul alunga eventualele umbre de nemultumire de pe frunte. iar cand esti constient de ceea ce ai, ceea ce nu ai nu mai este musai o piatra de moara legata de un picior al psihicului, cu care sa te trezesti zgariindu-ti retina.

sunt recunoscatoare pentru:

casa pentru care nu trebuie sa platim niciun credit (a se citi apartament )

pasiunile noi ce au navalit spre exterior intr-un an cat toata viata pana acum

prietenii mult prea dragi sufletului meu (va stiti voi care sunteti, nu imi fac griji!),

oamenii noi incredibil de frumosi pe care i-am cunoscut si bucuria de a se transforma in prieteni

visele din ce in ce mai eliberate din barierele rutinei

intelegerea faptului ca mult mai multe decat imi pot imagina depind numai de mine

casa de la tara si muntii care o strajuiesc

fiecare vacanta si fiecare destinatie noua pe care o descopar

iubirea pe care o traiesc si asemanarile si diferentele pe care le impartim

fiecare experienta pe care o traiesc, chiar si pentru cele care nu isi dezvaluie de la inceput sensul

scriitorilor ce imi povestesc despre lumea vazuta prin ochii lor atunci cand le citesc cartile

bicicleta primita de la Uca, pe care voi invata in primavara sa merg

vecina de la 7, care imi plateste toate facturile

vremurile in care traiesc, in care libertatea de exprimare este un drept pe care mi-l pot exercita

cei 2 parinti ai mei, ce nu inceteaza sa ma provoace sau sa ma sustina

ma opresc aici, simt nevoia sa ma gandesc pe indelete la fiecare dintre ele, pentru a nu le lua de-a gata in viitor. tu pentru ce esti recunoscator/recunoscatoare?

Like

Unlike

recunosc fara teama: am 30 de ani (nu, nu sunt eu in poza!) si nu stiu sa merg pe bicicleta. nici macar un pic. nici macar cand eram mica, cu roti ajutatoare. deloc.

scuzele, la fel ca pentru orice altceva, se gasesc cu incredibila usurinta: program incarcat, oboseala, era prea cald, era prea frig, nu s-a ivit momentul (urmat de obicei de: dar cu prima ocazie se rezolva!). mi-am visat bicicleta, ne-am visat impreuna, personaje vii in pozele de pe Copenhagen Cycle Chic. am si gasit bicicleta la Velorbis (pretul este pe masura frumusetii).

ramane acum sa depasesc teama de cainii bucuresteni alergand dupa biciclete si cea de soferi si masinile lor, fie in mers, fie stationate fiecare unde vrea, are chef, are treaba…

si cum seria celor 20 de lucruri nu s-a incheiat, tocmai am scris primul lucru pe care mi-l doresc pentru 2010

Like

Unlike

atunci cand ma gandesc la lucrurile care mi-au displacut cel mai mult in ultimul an, se despart doua drumuri: cele ce au tinut de mine si cele ce au tinut de ceea ce s-a intamplat in jurul meu. iar exercitiul lucrurilor care mi-au displacut la mine in acest an este unul greu. e mult mai usor, se dovedeste, sa pui pe hartie lucrurile care ti-au placut, cele de care esti mandru sau pe care le apreciezi la tine, decat o introspectie cinstita a partii, sa zicem, negative. pe de alta parte fara acest exercitiu lectiile de invatat raman invaluite in ambiguitate sau, si mai periculos, raman nedescoperite (oricat imi place sa cred ca fac cu constinciozitate retrospectiva timpului trecut, cad in plasa aglomerarii de zi cu zi si aman fara sa imi dau seama).

ce nu imi place, in 20 de variante:

hartiile aruncate pe jos si nici oamenii care le arunca

cojile de seminte (care in general au aceeasi soarta: ajung pe jos)

muzica ascultata la telefon (pentru a se bucura toata lumea de preferintele tale muzicale)

mirosul de transpiratie in mijloacele de transport (oricand, dar mai ales dimineata cand abia ai plecat de acasa)

replica “trebuie sa intelegeti” (unul din avantajele faptului ca sunt adult e ca nu trebuie…)

masinile parcate pe pistele de biciclisti

parcurile in care nu am voie sa calc pe iarba

ce a devenit Vama Veche in ultimii ani

migrenele

claxoanele in trafic (mai ales ca in marea majoritate a cazurilor sunt doar poluare fonica si nicicum nu previn o posibila coliziune)

betoanele si alte “imbunatatiri” citadine care iau locul spatiilor verzi, si asa mult prea putine

sa imi propun sa fac ceva si apoi sa ma culc pe o ureche

regulile de comportament unilaterale

oamenii care reproseaza lucruri pe care ei le fac cu dezinvoltura

gandacii (putin spus ca nu imi plac!)

umilinta si chinul pe care multi oameni in varsta le au de indurat

lipsa de chef (in special fara niciun motiv anume)

cei ce nu dau niciun semn de viata, dar reproseaza cand interactionezi cu ei ca nu dai tu

toti soferii care se considera mai presus de lege si de toti ceilalti (si parcheaza pe trecerea de pietoni, isi lasa masina oriunde, te claxoneaza pe trecerea de pietoni si lista poate continua la infinit)

ceasul desteptator

Like

Unlike

Morgan Freeman a facut la un moment dat un film numit “10 items or less” pe care l-am vazut pe bucatele. sunt 10 produse care se accepta la casa unde lucreaza Paz Vega, 10 elemente pe care se construieste filmul si, la un moment dat, 10 lucruri care iti plac in viata.
unele liste ajung greu si chinuit sau nu ajung deloc la pragul de 10 (e momentul sa recunosc ca pragul de 20 s-ar putea sa fie unul prea mare) si daca e usor sa spui 20 de lucruri care iti plac sau nu iti plac in viata, lucrurile se complica atunci cand ai de enumerat 20 de motive pentru care nu ai trait degeaba anul acesta. pornisem de la ideea a 20 de lucruri care m-au incantat peste masura, dar si un amestec e la fel de bine venit

Sa inceapa…”ostilitatile”, din nou in cea mai aleatoare dintre ordini:
am scris Primarului Buc pentru a ridica restrictia de a sta pe iarba in parcurile Capitalei si am primit raspuns pozitiv
am cerut Politiei instalarea unei treceri de pietoni intr-o intersectie aglomerata si complet nesigura ptr pietoni si Admin Strazilor se ocupa
hartiile si recipientele aruncate pe strada adunate si le-am depus cu grija in cosurile de gunoi aflate de obicei la nici un metru distanta
petitiile in care am crezut facute fie ptr reciclare selectiva, ptr statul pe iarba, pentru mersul pe bicicleta in parc
cadourile neasteptate (mici sau mai mari) pentru oamenii dragi sufletului meu
prietenii noi pe care i-am descoperit si faptul ca am incetat sa mai trag de relatii moarte, ca sa le pot ingropa
pasiunea noua pe care am descoperit-o si hranirea unor pasiuni mai vechi (recunosc, nu cat de mult as fi dorit, insa)
traducerile scripturilor pentru TED.com
locurile noi pe care le-am vizitat
curajul de a infrunta lucruri de care ma temeam si sa ma schimb
nu m-am oprit din invatat
am donat
am contribuit la restaurarea unor monumente istorice romanesti (cu bani, ca de zidarit nu am avut ocazia)
lucrul in lut
sa adun si explorez cartile despre lut si legatorie si bijuterii, totul hand-made
Parisul
visele implinite si mai ales cele neimplinite, pentru care mi se da sansa unui an nou

nu stiu daca sunt 20. si nu imi dau seama cate am omis, asa ca las lista deschisa. pe tine ce te-a incantat peste masura in 2009? s-ar putea sa iti dai seama ca ai avut un an mult mai minunat decat crezi in momentele de astenie sau…miopie

Like

Unlike

Pisica, am preluat stafeta lucrurilor care imi plac. Si ma gandesc sa mai deschid una: lista celor 20 de lucruri facute in 2009 care m-au incantat peste masura.
dar sa incep cu prima dintre ele, in ordine complet aleatoare:
diminetile in care nu trebuie sa ma grabesc
stilourile
caietele cu coperti frumoase si hartie altfel decat albul scolii generale
dresurile colorate
iubitul
prietenii meii (imi plac si unii dintre prietenii altora)
sa fac cadouri
cartile. sa le citesc, sa le adun, sa le scriu, sa le leg (dar aici mai am de invatat)
maroul si rosul. si albastrul. si verdele. culorile, dar recunosc ca nu toate.
pernele. cele moi si pufoase
ursuletul de la Oana.
fotografiile pe care le fac si oamenii pe care ii surprind in fotografii
marea
Casa Spiritelor
atelierul de ceramica
penita si calimara de le-am luat de la Viena cu mai mult decat faceau
esarfele oricand, fularele iarna
casa de la tara si muntii care o strajuiesc
bicicletele cu cosulet in fata
ca visez, si cu ochii deschisi si cu ei inchisi
sa le spun celor dragi ce ii mai iubesc
Radu Tudoran. si Rodica Ojog-Brasoveanu, ca sa nu fac discriminare
concertele
rochiile
si ma opresc, cu siguranta am trecut de 20. am o emotie sa incep lista celor 20 de lucruri ale anului 2009

Like

Unlike